Acesta a fost motto-ul sub care s-a desfasurat la 1 decembrie 1918 marea unire de la Alba Iulia. Atunci, mii de romani au pornit intr-un singur gand spre cetatea unirii pentru a-si implini visul care de veacuri i-a urmarit: acela de a fi un singur popor, o singura natiune, unita la bine si la rau.
       Ca in fiecare an, si noi, elevii Scolii Generale nr. 5 din Sacele, sarbatorim ziua nationala a Romaniei. A devenit deja o traditie ca scoala noastra sa astepte musafiri importanti, sa se pregateasca cu multa sarguinta pentru acest eveniment. Asa cum era de asteptat si anul acesta ne-am pregatit temeinic. I-am poftit pe invitati in sala de clasa pe care am amenajat-o pentru serbare, pentru ca din nefericire nu avem o sala festiva. Si asa a inceput. Mai intai, d-ul profesor Muntean Catalin a facut o frumoasa prezentare a evenimentelor care au succedat marea unire de la 1 decembrie 1918.
       Astfel am putut vedea si auzi multe lucruri interesante deoarece a fost o prezentare in power-point. A urmat apoi programul artistic pregatit de d-lele profesoare Szasz Diana, Mezei Anca, Barbu Cristina, Dragoescu Creola, Arsene Delia, Grigercik Ildiko si Boamfa Simona, impreuna cu elevii claselor I-VIII, alaturi de prescolarii de la gradinita. Trebuie sa va marturisesc ca am avut mari emotii cand am vazut sala plina si atatia invitati care asteptau de la noi numai lucruri bune, asa cum i-am obisnuit in fiecare an. Dar emotiile au trecut. Programul a inceput cu cei mici care ne-au uimit cu dansurile lor pline de gingasie si care au reusit sa smulga ropote de aplauze. Au urmat apoi cei din ciclul primar, care gatiti de sarbatoare, au dansat dansurile nationalitatilor conlocuitoare de pe teritoriul Romaniei, respectiv romani, maghiari si rromi, demostrand ca arta poate depasi granitele segregarii. Prin cantece si poezii ne-am amintit de momentele petrecute la 1 decembrie 1918. Corul mare a demostrat inca o data, daca mai era cazul ca sunt cei mai buni si au incantat audienta cu un program artistic desavarsit.
       Serbarea s-a terminat, cu minunatele dansuri tiganesti pregatit de elevii din clasele mari indrumati de d-na profesoara Szasz Diana. Ei au incantat audienta cu o sarbatoare de muzica si culoare, cu dansuri energice, pline de vitalism.
       Emotiile au trecut, festivitatea s-a incheiat, acum il asteptam cuminti pe Mos Craciun si ne pregatim sufletele pentru sarbatoarea nasterii Domnului.

       Care dintre noi nu sensibilizeaza la auzul colindelor, amintindu-si cu nostalgie si cu mare drag de Craciunul copilarie!
       Am facut un salt enorm ca natiune: de la banane verzi puse la copt pe ziare, pe dulapul din dormitor, la supermarketuri pline cu tot ce-am visat in copilarie si in adolescenta, de la povesti spuse in frigul din blocuri, la caldura si petreceri necenzurate, la democratie si libertate de exprimare, la egalitate in drepturi si desegregare. Ce cuvinte marete!
       Cu toate acestea, dupa 20 de ani de democratie, noi, cei care calatoream pe scara troleibuzului, suntem mai rai, chiar daca ne batem cu pumnul in piept ca luptam pentru drepturi egale pentru toti cetatenii acestei tari. Cand vine vorba insa de rromi ii marginalizam, ii dam deoparte, iar copiii sufera cel mai mult. Cineva spunea ca "sufletul nu are culoare"; la fel plange, la fel rade si in copilul roman si in cel rrom. Campanii media promeveaza desegregarea pornind chiar din sanul familiei, dar din nefericire gasim in jurul nostru oameni pentru care toleranta si iubirea de semeni sunt doar vorbe goale. Mai trist este ca gasim exemple de astel de oameni chiar printre unii dascali, pentru care cuvantul desegregare pare sa nu insemne nimic, intr-o tara care se vrea democratica, pentru care accesul la educatie ar trebui sa fie egal pentru toata lumea.
       Din practica pedagogica stim ca atunci cand un "elev greseste", nu-i pedepsim pe toti pentru greseala lui si nici macar pe el, ci ii acordam sprijin si consiliere pedagogica, nu-l dam exemplu negativ sau il excludem din colectiv. De cele mai multe ori copiii rromi sunt pusi in acesta situatie, chiar de catre unii dascali, asa cum o face de altfel si societatea in care traim. Nu suntem toti la fel!
       Dati-le o sansa inimioarelor noastre; haideti sa-i cunoasteti pe cei care vor sa invete, sa cante, sa danseze, sa faca pe "actorii". Nu va uitati doar la cei care cersesc si spala parbrizul la intersectii! Haideti, va invit sa fiti mai buni! Deschideti-va inimile! Acolo undeva, in strafunduri mai aveti un strop de omenie! Haideti sa fim dascali adevarati, sa educam elevii, nu sa-i inveninam, indiferent de culoarea pielii lor, de etnia careia ii apartin si sa nu uitam ca menirea noastra este aceea de a lumina suflete si nu de a le marginaliza si a le pune la colt.
       Speram ca acest Craciun sa fie alb! Si pentru copiii romani, cat si pentru cei rromi. Nu o sa va fure Craciunul! Ei il iubesc pe "mosu"; pentru punga de pufuleti si banane pe care o gasesc sub brad si nu ar sti ce sa faca cu ultima generatie de jocuri play-station, pe care le primesc copiii romani, pentru ca multi dintre nu au curent. Si totusi se bucura la fel de mult ca orice copil de pe planeta atuci cand vine Craciunul, atata timp cat mai este alb si pentru ei!